Francois Lesage – artistul broderiei vestimentare (II)

Aici, acum mergem mai departe cu povestea marelui artist al broderiei vestimentare – Francois Lesage.

Monsieur Lesage flirteaza putin, el – singurul si ultimul bastion al haute couture, iar daca nu exista talentul sau nimeni nu stie cum avea sa se dezvolta moda. Broderie sa, indiferent de fantezia designerului de moda provoaca un oftat de admiratie in fiecare saptamana a model la Paris Week haute couture, si Monsieur Lesage, zambind democratic, pretinde ca broderia este ceva atat de usor. Pentru fiecare colectie, iesita din casa Lesage de doua ori pe an, el personal realizeaza 100-120 broderii. In fiecare pot fi pana la 50 000 de copci cusute in timp de 20-30 de ore. Intr-un an pentru executarea acestor lucrari, mici opere de arta e nevoie de 300 kilograme de perle si 100 de milioane de paete. Asa se creeaza stralucirea colectiilor de haute couture si pret-a-porter de luxe a caselor de moda pariziene cu renume mondial. Accesorii celebre marca Lesage – genti, curele, esarfe, pantofi de bal – pot fi gasite doar in cele mai elegante magazine din Paris, Londra, New York, Tokyo, Hong Kong. Aceste lucruri mici facute manual sunt scumpe, unice si  de o eleganta atemporala.

La invitatia de a vedea cum se face moda in Casa lui Lesage ni s-a taiat respiratia. Prezentarea a facut-o Mademoiselle Natalie Viber – rapida, practica, mai mult ca un dansator; asistenta si mana dreapta a domnului Lesage.

In arhiva: modele de broderie sunt stocate aici de la inceputul secolului trecut, si chiar mai devreme. Colectarea, a inceput in urma cu 120 ani, are 60, 000 de modele. Unul din patru, pentru un total de 15 000 de piese sunt create personal de Francois Lesage. „La fiecare sase luni noi actualizam colectia Casei, si copiile ajung aici. Avem modele pentru Case care nu mai exista, de exemplu, Ted Lapidus. Insa multi tineri designeri de moda ne viziteaza cu regularitate in cautare de subiecte pentru noile colectii. Le place sa scormoneasca in ”vechituri”. De exemplu, povestea de acum treizeci de ani „Mademoiselle”, facuta pentru Christian Dior, l-a inspirat pe Galliano  -el a fost de curand aici si a ales cate ceva pentru a reprezenta in noua sa colectie in stilul Wonder women. Dar Yves Saint Laurent vine mereu cu idei proprii: ananasul si florile din vechile tipare, le-am modernizat in mod semnificativ si au devinit mai interesante. Pentru ele s-a lucrat  700 ore! ”

In camera de alaturi Natalie imi arata o comanda exclusiva pentru Casa Chanel, facuta in  tehnica galuchat. Acestui nume dragut broderia il datoreaza creatorul sau, inginerul Galyusha, care incai in 1762, a inventat o metoda originala de tratament al pielii, oaselor de peste si solzilor – deja atunci ele au fost folosite pentru a crea modele complexe pe tesatura. Galuchat astazi – mici de bucati de os rampe de forme neregulate, care sunt cusute manual pe material. Slefuite pana la luciu ele dau o stralucire celor mai rafinate tinute.

In alta camera fierbe munca pentru urmatoarea Fashion Week. Subiectul este tema Chagall. Artistul face o copie a imaginii, cu interpretarea proprie: schimba linia, dimensiunea, forma. Dupa asta desenul este fixat pe hartie de calc, apoi acesta este transferat pe material. Numai dupa aceasta manipulare incepe efectiv broderia.

Pentru cine este acest model nu stie nimeni, este un secret comercial si pana in ianuarie (urmatoarul spectacolul de haute couture)  nimeni nu stie. Pentru alt model in lucru broderia necesita un subiect nou pentru ai da modelului volum si contrast. Pentru asta se merge la ”cuferele” Casei. Este practic un depozit, in care peretii sunt transformati in Cutii frumos numerotate. La prima vedere, exista mai mult de o mie, si fiecare contine fire de matase de o singura culoare, stocul carora este alimentat in fiecare zi.

In urmatoarea incapere sunt doar paiete – luciose, mate, rotunde, patrate, ovale, cu un singur orificiu in mijloc. Această camera cantareste mai mult de 60 de tone, contine paiete mai mult de o suta de culori si dimensiuni. Fiecare este cusuta separat, intotdeauna pe partea din dos, iar firul este tras cu un mic carlig. Pana la sfarsitul lucrarii mesterita nu vede partea din fata a produsului, lucreaza orbeste, este nevoie de o multime de aptitudini si imaginatie. Bine intinsa tesatura (de obicei tul) pe un cerc larg devine locul de munca pentru doua sau chiar trei persoane  pe perioada de cateva zile sau luni. Intr-o sala de lucru muncesc zece mesterite.

Pentru a pastra tehnica unica Francois Lesage a decis sa creeze o scoala de broderie. Aici poate veni oricine, plata pentru un curs initial este in jure o mie de dolari. Educatia, desigur, este scumpa (fiecare din cele sase etape ale studiilor costa de la 1000 dolari in sus), dar te atrage incontrolabil. Pentru a deveni un mester decent (aici barbati sunt aproape mai multi decat femei), este necesar sa treaci cele sase niveluri, plus trei niveluri de specializare pentru broderia pe mobilier – abea atunci va veti simti liber pentru a trimite CV-ul la orice Casa de haute couture. Educatia la scoala Lesage asigura o slujba bine platita. Vin la studii de peste tot: din America, Asia si chiar din Rusia. Nu exista nici o selectie – doar dorinta. Domnul Lesage glumeste, ca dupa treizeci de ore de curs initial el invata si un elefant sa brodeze. Tehnica de lucru marca Lesage – nu este broderia cu acul ci cu croseta. Scoala – nu numai este numai dragostea dar si mandria luiFrancois Lesage. Este de asemenea una dintre principalele surse de venit.

Trecand prin salile studio, ne intoarcem la birou, din ferestrele caruia sunt vizibile mansardele din Paris – o mare sursa de inspiratie. „Ea este tot mai putin aplicata – ofteaza Monsieur Lesage – eu si scoala am creat-o din motive economice. Oamenii doresc sa creeze propriile opere de arta – ii costa mai putin. Astazi, putini sunt cei care au bani pentru a cumpara luxul pe care l-ati vazut in ateliere. Economia si moda – sorori-rivale in toate timpurile, iar despre declinul haute couture se repeta mai mult de un deceniu. Dar eu sunt sigur ca acest lucru este doar o spirala proverbiala de-a lungul caruia istoria se dezvolta. In anii douazeci si patruzeci, dupa cele doua razboaie mondiale, broderia a aparut in prim plan. Oamenii erau lipsiti de toate, si din acest motiv voiau frumusetea mai mult ca oricand.

Apartamentele doamnelor elegante exista un numar mare de elemente brodate de la camasi de noapte la mobilier. Doamnele isi schimbau hailenel aproape in fiecare ora, lucru amuzant pentru noi astazi: rochie de dimineata, rochie de cumparaturi, cocktail, pentru masa de pranz, pentru seara, opera, restaurant sau sala de dans – toate cereau si schimbarea de manusi, incaltaminte si palarii, si toate earu brodate! Atunci in Paris pentru aceasta armata de iubitoare a modei lucra o  armata de broderite si mai numeroasa – 50 000 de lucrători calificati! Si astazi,avem 30 de mesteri care fac fata cu brio muncii.

Moda pentru femei „adolescenti”, in anii douazeci ne-a subminat pozitia: doamnele imbracau costume care astazi le-am numi unisex, si au lasat, broderia, doar pentru rochiile de seara. Insa in 1929, Marea Depresiune, chiar a taiat din lexicon cuvantul lux in moda. S-au inchis Case de moda celebre, festivalurile si focurile de artificii s-au incheiat. Femeia, imbracata de dimineata pana seara in aceiasi haina – a fost un colaps!”

Vedeti intreaga si impresionanta galerie cu fotografii AICI.  VA URMA

 

News Reporter
Scriu despre Fashion, ma gasiti isi pe www.Broderii.info sau pe pagina de FaceBook Kit Goblen.